In fiecare an cu sosirea toamnei simt o dorinta enorma de a schimba ceva,
de a trece la ceva nou, de a simti ceva deosebit.
Adierea vintului de toamna ma face sa realizez ca sunt in stare sa strabat universul, sa-l ating si sa ajung acolo unde mi-am propus de mic copil sa fiu.
Iubesc toamna anume pentru aceasta senzatie minunata.
Ploile toamna sunt cele mai deosebite,sunetul picaturilor de ploaie care cad melodios dupa geam, imi umple sufletul de liniste si gingasie.
Culorile toamnei ma teleporteaza intr-o lumea paralela unde totul parea a fi ideal.
Ma simt atașata de acest anotimp si vreau sa-l simt asa cum apare in cele mai frumoase creatii ale omenirii.
Se spune ca cel mai periculos teritoriu pentru fantezii e realitatea, insa anume in acest anotimp , nu m-ai conteaza ce a fost inainte sau ce va fi dupa, simtim doar ceea ce este , o mare iubire ce ne umple sufletul de vise. O tradare, o dezamagire, se pierde in ceata si vezi doar cei 5 metri inaintea ta, defapt e anume ceea ce ar trebui sa simt in acel moment.
Este deajuns sa vezi prezentul , sa-l simti si sa-i permiti sa te conduca el spre marele tau vis.
In viata mea exista un moment in care simt suflarea toamnei cu mult inainte de caderea primii frunze. Vazduhul devine limpede,vara ramine in spate si noaptea pentru prima data in decurs de o perioada lunga simti nevoia de a te acoperi cu o plapuma caldă.
